Resturile omenirii

În timp ce mergeți, stoic și fără plângeri,
Prin haosul orașelor vii,
Mamele cu inimi sângeroase, curtezani sau sfinți,
S-au menționat anterior numele tuturor.
Tu, care ai fost harul sau faima,
Nimeni nu te recunoaște! un bețiv necivil
Te insulte trecând de la o dragoste derizorie;
Pe călcâiele tale gambol un copil laș și înșelător.
Rușinos să existe, umbre scârțâite,
Speriat, în spate, tu freți pereții;
Și nimeni nu te întâmpină, destine ciudate!
Resturile omenirii pentru eternitate copt!
Dar eu, care vă uitam cu ochi deschiși,
Ochiul îngrijorat, fixat pe pașii tăi incertați,
Ca și cum aș fi tatăl tău, mi-e minunat!
Gust fără știrea plăcerilor ilegale:
Văd că pasiunile voastre novice înflorește;
Întunecată sau strălucitoare, îmi trăiesc zilele pierdute;
Inima mea înmulțită se bucură de toate viciile voastre!
Sufletul meu strălucește cu toate virtuțile voastre!
Ruine! familia mea! O creier congenital!
Vă fac în fiecare seară un rămas bun!
Unde vei fi mâine, Eve Oceans,
Pe cine cântărește ghiața înfricoșătoare a lui Dumnezeu?
Ah! pe care l-am urmărit de la acești mici bătrâni!
Una, printre altele, într-un moment în care soarele cădea
Sângeroase cerul cu răni roșii,
Încrezător, așezat pe o bancă,
Pentru a auzi unul dintre aceste concerte, bogat în cupru,
Ale căror soldați își inundă uneori grădinile,
Și cine, în acele seperi de aur în care te simți reînviat,
Puneți niște eroi în inimile oamenilor din oraș.
Acela, chiar în continuare, mândru și simțind regula,
Avidly, această melodie plină de viață și de război;
Ochiul său se deschidea uneori ca ochiul unui vultur vechi;
Fruntea lui de marmură arăta ca o laură!
De la Frascati decedat Enamored Vestal;
Preoteasa lui Thalia, vai! a cărui suflantă
Buried știe numele; celebru evaporat
Că Tivoli a umbrit odată în floare,
Toți mă intoxicați! ci printre aceste ființe fragile
Există unii care, făcând durere o miere,
Sa spus la dedicarea care ia împrumutat aripile:
Hippogriful puternic, conduce-mă în cer!
Unul, prin patria sa față de mizeria exercitată,
Celălalt, că soțul ei a fost supraîncărcat de durere,
Celălalt, prin copilul său Madone străpuns,
Toți ar fi putut face un râu cu lacrimile lor!